Singur

De teamă
de adâncul trecutului,
de înţelesul iubirii,
aştept împăcarea,
risipind şi trecut,
şi prezent;
străin în viitor
şi singur…

Trece

Oricum trece;

doar urma rămâne

şi nebunia

patimii ei,

până când

amintirea

aşază-o lacrimă

peste lespedea

trecutului…

Lumina

Numai că

de la catedra cerescă,

înălţată peste nori,

cineva, prudent,

arătând cu degetul

spre pământ,

a hotărât,

ca din negura oarbă,

să se ridice lumina…

Deliruri

Sensul veţii

Înfiltrat pe marginea cuvântului,

un delir concubin,

cuibărit în suflet şi gând,

tot mai aproape de delirul mistic,

se împiedică de neplăcerile

epistemologice,

golindu-se de prejudecăţi

şi scotocind printre reziduri

de cuvinte, a găsit fericirea

unei raze matinale…

Joc

Ce joc de dor,

ce joc pe tine,

te crezi copil,

în patul roz

şi-n nopţi divine;

cu soarta crudă 

şi cu junghi,

dar stres îţi vine

ce se zbate bine;

doar inima-n piept,

vezi cum se ridică

de te ia cu frică…

 

Semne

Cu petale înrourate,

i-ai mângâiat trupul,

ce fremăta în dimineţile

ce păstrau dulceaţa

sărutărilor disperate,

care au dispărut în tăcere,

nelinişte şi singurătate ;

învins de iubire, lunatic

doborât de tristeţea din zi,

cauţi florile nopţii,

flori de sânziene

şi, printre ele,

cauţi semne…

Pe urmele lui Brâncuşi

Aici, este locul mângâiat de soare; şi tot aici, s-au înfiripat iubiri…. Aici, este trecutul, atât de armonios, împletit cu prezentul şi întrezărşti viitorul… Este locul unde sunt eu cu mine, fără a interveni cineva în gânduri sau în suflet. Simt că locul este binecuvântat de cel ce l-a ales, la intrarea în târg.
Aici, parcă mă strecor în sufletului sculptorului şi mă gândesc prin câte a trecut…
Aici, sufletul meu este al meu şi timpul îmi aparţine, şi fiecare piatră, şi fiecare fir de iarbă, fiecare pom care înfloreşte, odată cu mine, pentru că legătura este pe viaţă. Aici, sub nucul maiestuos, dătător de linişte şi răcoare în arşiţa verii…
Aici, dacă vei veni, mă vei găsi cu poarta mereu deschisă, cu bucuriile şi împlinirile mele, aşa cum sunt şi cum am fost de când mă ştiu… Mă vei recunoaşte după zâmbet sau după ochii mei mereu curioşi, întrebători…
Aici, numai aici…

Limpezire

 

“Şi era mai demult decât seară,

şi era mai demult decât noapte,

decât ceasul din urmă” era,

dar nu erau anii din urmă,

nici nu-i simt, nu-i aud,

cum, încâlciţi deasupra frunţii,

se joacă în voie peste neodihna mea,

cântându-mi în surdină

şi limpezindu-mi un gând…

Clipa

Tresare mila,
doar o clipă;
o văd…
mi se pare
de-o paloare moale;
aud cum ţipă,
cum îşi îneacă
tăcerile
în ploi.

Noi doi

Luna şi soare – noi doi

căutându-ne mereu,

în vecie,

jinduind,

numai ale noastre să fie,

ale jertfei iubiri;

şi la porţile ei,

fără odihnă,

fără uitare,

fără somn,

doar noi…