Pădurea interzisă


Totul e vag aici

„Vai însă de cel care face pădurea să suspine și muntele să plângă.“

Pentru că de aici începe stricăciunea. Și de la lege. Niciodată pentru omul de rând. Sau dintr-o eroare. Premeditată uneori. Ca să-și conserve averea. Ei au dreptul la asemenea sentințe. Omul de rând, nu. Doar să se trezească, din lumea lui plină de calm și certitudini morale, într-o dimineață, gol pușcă, despuiat de tot ce avea, torturat psihic, doar pentru singurul motiv că și-a iubit pătimaș locurile unde a trăit, pământul pe care l-a muncit, pădurile pe care le cutreiera… Și avea grijă de fiecare pom ca de o ființă. Cu lacrimi în ochi privea fiecare colț pleșuv, replantându-l, să-l facă să rodească

Eli Gîlcescu

Lasă un comentariu